Michael Faraday


Michael Faraday (22 septembrie 1791-25 august 1867) a fost un fizician şi chimist englez. A fost asistent lui Sir Humphry Davy.
În fizică face cercetări importante privind cunoaşterea electromagnetismului şi dezvoltarea aplicaţiilor acestuia.
Îşi propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experienţe pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experienţele lui completează cercetările fizicianului şi matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la forţele electromagnetice, reuşind rotirea unui circuit parcurs de un curent electric într-un câmp magnetic. Practic descoperă principiul de funcţionare a motorului electric cu magneţi permanenţi.
În anul 1831 descoperă inducţia electromagnetică, reuşind să realizeze conversia electromecanică a energiei şi să enunţe Legea inducţiei electromagnetice.
Faraday arată după o serie de experimentări că electricitatea se obţine prin inducţie, prin frecare, pe cale chimică sau termoelectrică.
A propus reprezentarea câmpului magnetic prin linii de forţă (sau linii de câmp) şi arată că acţiunile electrice şi magnetice se transmit din aproape în aproape, cu viteză finită. Combate astfel concepţia mecanicistă conform căreia aceste acţiuni se transmit la distanţă instantaneu cu viteză infinită, independent de mediu, după modelul mecanic al forţelor de gravitaţie.
Faraday arată că noţiunile de câmp electric şi câmp magnetic pe care le-a introdus ca forme de existenţă a materiei, stau la baza interpretării materialiste a fenomenelor electomagnetismului. Au fost dezvoltate de James Clerk Maxwell, cunoscute ca ecuaţiile lui Maxwell.
Primele cercetări în domeniul chimiei, duce la descoperirea benzenului în gudronul din huilă, cu ajutorul unui aparat conceput de el. Era un aparat prin compresie şi răcire, cu care a putut să lichefieze aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1833 enunţă legea electrolizei, lege ce stă la baza electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic. De asemeni studiind proprietăţile magnetice ale substanţelor,introduce termenii de diamagnetism şi paramagnetism.
A elaborat teoria electrizării prin influenţă şi principiul ecranului electrostatic (sau cusca lui Faraday), enunţând astfel legea consevării sacinii electrice (1843). Mai târziu, în 1846, arată că energia electrostatică este localizată în dielectrici.
Ultimele sale cercetări arată acţiunea câmpului electric asupra luminii polarizate sau efectul de polarizare rotatorie a luminii în câmp magnetic.
Ca preţuire a cercetărilor sale şi a contribuţiei sale în fizică, denumirea unităţii de capacitate se numeşte „Farad”, iar numărul care exprimă cantitatea de electricitate necesară depunerii prin electroliză a unui atom-gram dintr-un element – „constanta lui Faraday”.

Realizat de Tepurlui Ana Maria

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s